Pierderea rușinoasă a alegerilor prezidențiale (noiembrie și mai) a făcut din „maaaarele PSD” un partid extrem de vulnerabil. Deși a reușit (vorba vine) să câștige alegerile parlamentare, scorul este înjumătățit față de 2016, iar alunecarea sub 15% nu mai pare atât de science-fiction.
Intrarea la guvernare, dincolo de toate argumentele sugerate și, apoi, aproape băgate pe gât, a făcut din PSD sacul de box al tuturor partidelor, mai ales al partenerilor. Tot ce se întâmplă rău, în momentul ăsta, e din vina PSD. Toate măsurile negative pe care le ia Bolojan sunt din cauza moștenirii PSD. Inutil să mai protesteze vreun social-democrat că n-a fost numai el la putere în ultimii 5 ani, melodia a fost livrată către propagandă și se aude 24/24.
În context, senatorul Titus Corlățean (PSD Dâmbovița) iese (cam primul dintre personalitățile partidului) pe un ton mai aspru și cere schimbare la nivelul conducerii, atacând mai multe subiecte recente. Declarațiile au fost făcute în emisiunea Sorinei Matei și au un ecou evident (măcar prin particularitatea că aparțin, deocamdată, unei singure voci).
Despre imperativul schimbării actualei conduceri:
Bătăliile se dau la Congrese. Uneori au reușit, alteori n-au reușit. Bătălia nu este deloc simplă. Am fost oameni care am spus anumite lucruri. N-am avut majorități. Din păcate, partidul s-a schimbat. Nu mai sunt oameni care să aibă personalitate și nu mai există curajul exprimării în partid.
Voi susține crearea unei echipe care să înnoiască partidul. Ce va fi vom vedea, nu am eu dilemele de leadership, de șefie. Dar, cu certitudine, e nevoie de o schimbare în bine în PSD, care să dea o șansă PSD. Procentul acesta de 13,7 % nu l-a mai avut PSD niciodată în istorie.
De vreo 11 ani jumătate, partidul sau cei care au condus, prin alternativă, m-au pus așa, pe banca de rezerve, dar nici nu și-au permis să nu mă folosească și mereu au avut nevoie și extern, și intern, și pe imagine și pe alte chestiuni. Problema mea nu este de a candida eu pentru președinte; problema mea este de a ajuta la o echipă care să înnoiască partidul cu un alt stil, femei și bărbați. Nu prea mai avem foarte multe femei, problemă, tineri, oameni adecvați schimbărilor ăstora, care să știe ce înseamnă și mediul virtual, și contactul direct cu poporul. Știți, nu sunt foarte mulți care să meargă la popor, să stea față în față, să-i strângă mâna, să primească și întrebări complicate.
Intrarea la guvernare după ce, inițial, exista o majoritate favorabilă opoziției
Dacă ne uităm la noi înșine, trebuie să realizăm, după toate eșecurile suferite, drastice, am pierdut segmente de electorat importante, am dat-o în bară la primul tur al alegerilor prezidențiale, ăla anulat, după aceea, am dat-o în bară cu un candidat comun a trei partide și nici măcar n-am intrat în turul 2, cineva trebuia să aibă evaluarea și proprie și în partid ca să spună: cine a greșit, cine n-a performat, cine a făcut și greșeli în campanie, e firesc în politică să te retragi. Și atunci să vii cu o formulă nouă care să dea un suflu nou și oxigen partidului, ceea ce nu s-a întâmplat. Atunci, formula de prelungire a acestei conduceri a partidului a fost de a ridica steagul guvernării. Aia a fost o discuție foarte serioasă în partid, care a durat, însă, mai multe săptămâni. (…) Inițial, a fost o majoritate de a merge în Opoziție. S-a lungit discuția, s-au lungit dezbaterile și, gradual, oamenii au fost reorientați și au ajuns pe o majoritate destul de consistentă de a intra la guvernare pentru că „poporul are nevoie, țara are nevoie să fie salvată, cei de dreapta au nevoie de PSD ca să guverneze”. Dar, de fapt, să aibă cine deconta politic, ca s-o spun foarte direct.
Negocierea ministerelor
Principalul câștigător al acestei negocieri politice este USR, de departe. Ar fi trebuit să aibă, inițial, 3 mandate, după care a primit un bonus de la noi, Ministerul Economiei. (…) Liberalii, la rândul lor, au dat un bonus din cota lor, au dat unui domn (Florin Pîslaru) care a venit de la dl Cioloș un minister important (Ministerul Fondurilor Europene).
Negocierile nu au fost bune pentru PSD, de o manieră categorică. Am discutat-o în Consiliul Politic Național, când au fost reacții. Prioritățile, la noi, au vizat, în primul rând Ministerul Transporturilor. Teza că Președintele are un domeniu rezervat în politică externă și securitate națională – fals. (…) Cedarea acestor două portofolii (Apărare și Externe) – așa cum a făcut și Marcel Ciolacu, la început, când i-a cedat președintelui Iohannis – este o cedare profund greșită din partea PSD.
Comentarii recente