Prezent la inaugurarea proiectului european de restaurare și modernizare a Ansamblului Brâncovenesc de la Poltogi, fostul ministru al Culturii din Guvernul Ponta, Ionuț Vulpescu, a avut un cuvânt impresionant despre efortul de salvare a ctitoriei voivevodului – martir și, mai ales, despre modelul de conduită pe care Constantin Brâncoveanu l-a oferit atât vremii sale, cât, mai ales, urmașilor.
Ionuț Vulpescu:
„Printr-un efort al autorităților locale, Potlogii au fost incluși pe harta urgențelor patrimoniului cultural național și, astfel, au putut fi salvați. Restaurarea palatului și repunerea lui în circuitul cultural și turistic reprezintă o operă cu care cultura română de azi se poate mândri, o operă care desfide clișeul conform căruia în România nu se poate face nimic, că administrația locală nu poate colabora armonios cu cea centrală, că actul de cultură nu mai contează pentru clasa politică. Iată că putem face ceea ce mulți ar fi crezut că este imposibil. Dintr-o ruină condamnată, oferim astăzi publicului românesc și european o bijuterie: palatul brâncovenesc, parte a celui mai important program cultural european desfășurat la est de Viena, la finele secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea.
Totodată, regăsirea trecutului înseamnă și o regăsire a Europei. Vizitatorii acestui complex pot recunoaște, chiar fără a fi specialiști, elementele caracteristice ale artei europene de la granița dintre secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Stilul brâncovenesc este o strălucită sinteză europeană, la limita Turcocrației, într-o epocă de mari frământări. Geniul lui Constantin Brâncoveanu nu a fost numai politic, ci și cultural. Și cred că astăzi, când ne-am întâlnit la Potlogi, este un moment extrem de potrivit pentru a ne reaminti care este lecția uriașă pe care ne-o lasă Constantin Brâncoveanu – aceea că NIMENI NU POATE FI FERICIT ÎNTR-O ȚARĂ CARE ESTE NEFERICITĂ!
Constantin Brâncoveanu ne obligă să regândim dacă, nu cumva, actualul nostru sistem de valori, care are în centru exclusiv banul, iar ca valori auxiliare, eficiența economică și balanța contabilă pozitivă, este unul fals sau insuficient. Căci ce nevoie avea Brâncoveanu, un om extrem de bogat, domnitor atotputernic în țara sa și ins cultivat să susțină atât de intens cultura română, cultura publică? De ce să facă edificii publice, când le avea pe cele private la moșiile sale? De ce să întemeieze biserici și școli pentru toți, pentru cei mulți, când el și familia sa aveau propriile biserici și acces privilegiat. De ce să-i trimită și pe alții, pe cheltuiala sa, la studii în Occident, cât timp, odată întorși în țară, aceștia ar fi devenit niște competitori sociali ai propriilor copii. De ce să tipărească, tot pe cheltuiala sa, cărți pentru toți, chiar și pentru străini, în loc să se mulțumească, în fond, cu impresionanta bibliotecă personală?
Aceasta este, de fapt, marea lecție a lui Constantin Brâncoveanu. Pentru el, Țara Românească, „Românitatea”, în general, nu au fost doar un teritoriu care, bine administrat, să le ofere locuitorilor un nivel acceptabil de siguranță personală și de prosperitate materială. UN STAT NU ÎNSEAMNĂ DOAR POLIȚIE ȘI JUSTIȚIE DREAPTĂ, SĂNĂTATE ȘI ECONOMIE. O țară există atâta timp cât produce cultură, iar diriguitorii treburilor publice au obligația de a le furniza cetățenilor nu numai prosperitate și siguranță materială, ci și acces la cunoaștere și cultură. Domnia lui Brâncoveanu și personalitatea sa au fost un aliaj fericit între material și spiritual, un aliaj în care mintea a fost stăpână pe materie și nu invers!
Istoria nu este numai despre trecut; istoria este, mai ales, despre viitor. Suntem demni de înaintașii noștri în măsura în care oferim o țară și o lume mai bună. Felicit autoritățile locale pentru ce au reușit aici, la Potlogi. E un exemplu nu doar pentru sudul județului Dâmbovița, ci pentru întreaga Românie”!
Comentarii recente