Interviu cu Ioan Marinescu, fost prefect al județului, candidat independent pentru un loc de consilier județean în Consiliul Județean Dâmbovița
Suntem la jumătatea campaniei electorale. Cum vi s-au părut aceste două săptămâni?
Dincolo de agitația firească, dublată de o anume nervozitate pe alocuri, cred că au fost zile pe care le-am folosit din plin pentru a mă întâlni cu oamenii, pentru a le spune de ce sunt în această cursă și ce vreau să fac.
Reacții?
Foarte, foarte bune. Eu sunt, oricum, un optimist din fire, dar toate discuțiile din ultima perioadă mi-au confirmat că n-am greșit când am decis să candidez. Oamenii se uită cu atenție la cei care le calcă pragul, ca să spun așa. Nu mai merge cu „defilarea trupelor” pentru impresie, omul așteaptă să-l privești direct în ochi și să-i spui că nu-l minți. Dacă îți reușește acest lucru, ai câștigat.
Dvs vă reușește?
Din moment ce n-am mințit niciodată pe nimeni și am acționat toată viața cu bună credință, nu văd de ce m-aș teme să-i privesc în ochi pe dâmbovițeni.
Dar nu vă reproșează nimeni nimic? Nu poate fi totul atât de „roz” cum descrieți.
Sunt nemulțumiri, sigur că sunt. Sunt amărăciuni acumulate în ani, decenii. Sunt oameni care au fost amăgiți de atâtea ori că nici ei nu mai țin minte și se uită cu silă când le vorbești de campanii electorale sau ceva de genul ăsta. Dar reproșurile nu vin în direcția mea, propriu-zis, a lui Ioan Marinescu, ci înspre o clasă politică încremenită, surdă și, de multe ori, cinică.
Dar ați făcut și dumneavoastră parte din ea.
Și îmi asum asta, cu bunele și relele mele. Dar vă spun și dvs ce le spun oamenilor cu care dau mâna: Oricâte uscături are pădurea, vei găsi mereu și copaci drepți în mijlocul ei. Eu n-am fost nici surd, nici cinic în activitatea politică și cu atât mai puțin o să mă schimb acum. Sunt independent și asta îmi dă o forță incredibilă.
Cum reușiți să țineți pasul cu promovarea, deplasările în teritoriu, afișaj și toate celelalte amănunte pe care abia partidele foarte mari le stăpânesc cum trebuie?
Am lângă mine niște oameni inimoși, care mă ajută de dimineața până noaptea târziu. Muncim de 10 ori mai mult decât alții, ne dorim de 100 de ori mai mult decât ei. Spre deosebire de „armatele” partidelor, care trag mai mult sau mai puțin cu dorință în campanii, lângă mine stau prieteni buni. Și-au sacrificat timpul lor pentru că au crezut în mine. Și au crezut în mine pentru că mă cunosc. Este, daca vreți, și motivul optimismului meu, pentru că aceeași reacție o simt în teritoriu.
Vă temeați, la începutul campaniei, de eventuale piedici pe care partidele mari vi le-ar pune. Cum evaluați acum situația?
Nu vreau să mă amăgesc. Am trecut prin atâtea în viața mea, încât privesc destul de rezervat ce se întâmplă. Pot constata o anumită acalmie, înșelătoare, de altfel, într-o competiție cu așa miză, dar totul se poate modifica în câteva ore, minute, secunde. Eu nu am greșit cu nimic față de foștii colegi care-mi reproșează că le iau din voturi; nimeni nu are vreo moștenire de voturi care-i revine de drept, voturile sunt ale cetățenilor și ei le acordă celor în care au mai multă încredere. Eu sunt încrezător că cei de care sunt dependent mă vor sprijini până la capătul acestei provocări!
Comentarii recente