11 martie 2016: Adrian Țuțuianu (președinte CJD) și Anatolie Dimitriu (președintele Consiliului Raional Ialoveni), după semnarea unui acord de finanțare pentru construcția unei grădinițe în comuna Ruseștii Noi din Republica Moldova
Stimaţi colegi,
Doamnelor şi domnilor,
Unitatea naţională a fost visul dintotdeauna al românilor siliţi, în diferite circumstanţe neprielnice ale istoriei, să-l vadă mereu amânându-se. Chiar dacă pentru scurtă vreme a devenit certitudine, iată-ne astăzi, cu puţin înainte de aniversarea Centenarului Marii Uniri, să fim nevoiţi să ne întoarcem la testamentul politic al lui Mihai Viteazul, căci pentru toţi, indiferent de ce parte a Prutului ne aflăm, acest vis a rămas ,,pohta ce-am pohtit”.
De aceea, se impune, doamnelor şi domnilor, ca elita politică a României şi a Republicii Moldova, alături de Parlamentul de la Bucureşti şi de Parlamentul de la Chişinău, asemenea Sfatului Ţării la 27 martie 1918, să îşi unească forţele spre a gândi, în perspectivă, reîntregirea spaţiului istoric şi etnic, deziderat ce trebuie să devină un obiectiv strategic naţional impus fără reţineri, de precepte morale, juridice, politice şi, evident, istorice.
Din păcate, astăzi, la 99 de ani de la marele eveniment istoric, soarta teritoriului dintre Prut şi Nistru este incertă. Datoria noastră, a tuturor, dar cu precădere a celor care reprezentăm ţara şi avem putere legislativă sau executivă, este să conştientizăm că, în contextul geopolitic actual, cu tensiunile care există în jurul Republicii Moldova, cu pendulările acesteia între Est şi Vest, tema este şi trebuie să rămână una de actualitate, iar aniversarea momentului sublim ce a marcat începutul anului 1918 nu poate decât să aline o rană încă deschisă în conştiinţa şi identitatea naţională.
Stimaţi colegi,
În pofida tuturor vicisitudinilor fireşti evenimentelor majore din viaţa unei naţiuni şi în pofida diverselor modalităţi de interpretare şi prezentare a acestor evenimente, este irefutabil progresul pe care Basarabia l-a înregistrat, atât în viaţa socială cât şi în cea politică, ca urmare a deciziei istorice din 1918. Se cuvine să precizăm că, deşi la 1916, când România a intrat în Primul Război Mondial alături de Antanta (din care făceau parte Franţa, Marea Britanie şi Rusia), Unirea Basarabiei cu Patria Mamă nu avea cum să fie prevăzută, în perspectivă politică, de factorii decidenţi de la Bucureşti, totuşi Basarabia a fost primul pământ românesc care s-a eliberat de sub dominaţie străină şi s-a unit cu România, fapt certificat în după-amiaza zilei de 27 martie 1918, când a avut loc şedinţa Sfatului Ţării, în urma căreia s-a adoptat, cu 86 de voturi pentru, trei contra şi 36 de abţineri, hotărârea de Unire. Indiscutabil, actul mişcării româniste din Basarabia a fost un act de curaj şi de neîndoielnic patriotism. Acest pas obligatoriu a fost semnalul că locuitorii şi-au afirmat identitatea lor naţională şi n-au uitat niciodată că aparţin unei civilizaţii, unei culturi şi unei spiritualităţi româneşti, iar scurta alocuţiune a lui Alexandru Marghiloman, prin care a luat act de Declaraţia de Unire în numele poporului român şi al regelui, încheiată prin exclamaţia:„Trăiască România, una şi nedespărţită!”, arată dorinţa vie ce a existat deopotrivă la Chişinău şi Bucureşti. De aceea, Unirea a fost întâmpinată cu entuziasm, cu bucurie şi cu încredere în viitor. În urma Unirii din 1918, Romînia a ajuns să fie un stat de mărime medie în Europa, ponderea Basarabiei constituind în cadrul statului naţional unitar român 15,1% în privinţa teritoriului şi 15,9% raportat la populaţie.
După acest moment, principala sarcină a conducerii politice a României a fost integrarea provinciilor istorice, aşa că, după ratificarea actelor de Unire de către regele Ferdinand, toţi locuitorii provinciilor istorice au devenit cetăţeni români cu drepturi şi obligaţii egale cu cei din Vechiul Regat.
Doamnelor şi domnilor,
Chiar dacă ar părea redundant, consider că este vital să menţionăm direcţiile importante asupra cărora s-a acţionat după momentul martie 1918, pentru ca Basarabia să îşi găsească locul firesc în cadrul statului unitar român, să participe activ la viaţa politică, socială, culturală şi ştiinţifică a României din perioada interbelică, să se apropie de nivelul de dezvoltare al celorlalte provincii istorice şi să marcheze, indubitabil, un traseu ascendent pe drumul civilizaţiei moderne.
Încă din 9 aprilie 1918, Ion Inculeţ şi Daniel Ciugureanu au fost numiţi miniştri pentru Basarabia în guvernul condus de Alexandru Marghiloman, constituindu-se concomitent organisme proprii de conducere autonomă. Consiliul Directorilor, cu sediul în Chişinău, condus de Daniel Ciugureanu, şi-a axat activitatea pe realizarea prevederilor Rezoluţiei Sfatului Tării din 27 martie 1918: elaborarea proiectului legii agrare, aprovizionarea populaţiei, asigurarea ordinii şi liniştii publice, funcţionarea şcolilor şi a altor instituţii publice, aplicarea legislaţiei existente.
După unificarea calendarelor şi declararea la 1 aprilie 1919 a limbii române ca limbă oficială pe tot cuprinsul României, Basarabia înregistrează progrese notabile în ceea ce priveşte învăţământul, ştiinţa şi cultura, chiar dacă, la momentul respectiv se afla cu mult în urma celorlalte provincii istorice. Legea învăţământului din 1924 a stabilit un sistem unitar pe tot întinsul ţării şi a contribuit masiv la reducerea analfabetismului, la extinderea învăţământului liceal şi superior politehnic, agricol şi comercial. Acum se pun bazele învăţământului superior din Basarabia, prin înfiinţarea, în 1926, la Chişinău, a Facultăţii de Teologie, iar în 1933 a Facultăţii de Ştiinţe Agricole. Instituţiile de cultură s-au bucurat de o largă înfluenţă în rândul tinerilor, obţinând rezultate remarcabile. Între acestea se numără Societatea de Belle Arte, înfiinţată în 1921 la Chişinău, primul Conservator din Basarabia, cu un nume profund semnificativ din punct de vedere istoric: „Unirea”, inaugurat în 1919, apariţia în 1920 a Teatrului Popular, unde se prezentau spectacole în limba română şi a Bibliotecii Centrale a Basarabiei, care beneficia de dreptul de depozit legal.
Fiind vorba de integrare, nu putem să nu amintim de unificarea monetară când, în august-septembrie 1920, s-a realizat schimbul tuturor bancnotelor şi monedelor străine în leul emis de Banca Naţională a României, ceea ce a permis ca pe baza leului să fie elaborat primul buget al României întregite, pus în aplicare de la 1 aprilie 1921.
Clasa politică românească a început un proiect intern, anevoios, de susţinere şi consolidare a noului stat. Opera de reconstrucţie a Basarabiei, ca şi a celorlalte provincii româneşti, a fost principalul obiectiv al guvernelor României şi ea trebuia îndreptată spre o dezvoltare unitară a României Mari. Pe lângă politica tolerantă adoptată asupra etniilor din România, s-au adăugat două reforme mari: electorală şi agrară. Factorii de decizie ai României Mari au înţeles că prosperitatea ţării depinde în mare măsură de realizarea unei Reforme Agrare, promisă încă din anul 1917, pe front, de către Regele Ferdinand, reformă ce s-a legiferat treptat, pentru Basarabia legea fiind ,,adoptată în 1920, iar în Vechiul Regat, Transilvania şi Bucovina, în 1921.” Reforma Agrară din 1921 „a fost cea mai mare din Istoria Modernă a României şi una din cele mai ample din Europa.”
România reîntregită a avut de depăşit greutăţi ce astăzi ni s-ar părea imposibil de gestionat, amplificate şi de contextul internaţional ostil, recunoaşterea politică a aparteneţei Basarabiei la Vechiul Regat fiind parţială şi întârziată chiar şi de aliaţii tradiţionali care abia după Conferinţa de pace de la Paris au recunoscut actul Unirii.
Stimaţi colegi,
Succinta incursiune istorică şi-a dorit să evidenţieze că în cei 22 de ani de administraţie românească în Basarabia, s-a investit mai mult decât într-o sută de ani de dominaţie ţaristă, cu toate neîmplinirile asumate. Suntem datori să continuăm şi să susţinem procesul de modernizare a Republicii Moldova, în actualul context european, nu numai la nivel declarativ sau prin festivism, ci prin proiecte de anvergură, dedicate şi angajate financiar. Şedinţa de guvern comună, România- Republica Moldova, ce a avut loc săptămâna trecută, demonstrează normalitate şi maturitate politică, iar reiterarea, de ambele părţi, a susţinerii acţiunilor concrete, a accelerării proceselor de reformă şi a respectării angajamentelor care au ca scop opţiunea europeană a Republicii Moldova, reprezintă garanţia că identitatea de neam nu poate fi oprită de graniţe impuse prin forţă.
Vă invit pe fiecare în parte şi pe toţi laolaltă, oameni politici, elită culturală, simpli cetăţeni, reprezentanţi ai instituţiilor statului, să depăşim orice divergenţe şi să facem o politică de stat din sprijinirea concretă a Republicii Moldova. Fără tăgadă că se poate şi am dovedit-o inclusiv eu, cât am fost preşedinte al Consiliului Judeţean Dâmboviţa, judeţ unde avem două înfrăţiri, cu Raioanele Ialoveni şi Ştefan Vodă. Am reuşit să trecem la acţiuni concrete şi, cu efort financiar acceptabil, am aprobat finanţarea mai multor proiecte care au vizat construirea unei grădiniţe de copii în comuna Ruseştii Noi, Raionul Ialoveni, ce urmează să se finalizeze în noiembrie 2017, şi reparaţii capitale şi dotări tehnice la Liceul Teoretic ,,Ştefan Vodă”, proiect la care am suportat 48% din totalul investiţiei. Protocolul se dezvoltă şi pe alte paliere, astfel că am reuşit să aducem în taberele din Judeţul Dâmboviţa copii din Republica Moldova şi am trimis şi noi copii dâmboviţeni din sistemul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. De asemenea, anul trecut, în martie, am donat peste 3000 de cărţi scrise în limba română Bibliotecii Raionale Ialoveni.
Toate aceste fapte vin în sprijinul Guvernului şi trebuie să aparţină unui proiect naţional, de anvergură, pentru că este foarte important ca românii de o parte şi de alta a Prutului să se apropie prin acţiuni concrete. Aşa cum am mai afirmat, locul Republicii Moldova este în marea familie, Uniunea Europeană, din care şi România face parte, cu statut de membru, de la 1 ianuarie 2007. Interesele fundamentale ale Republicii Moldova şi ale cetăţenilor săi vor fi cel mai bine consolidate prin transformarea profundă a instituţiilor, practicilor şi legislaţiei sale după un model de succes, acela al ţărilor din Uniunea Europeană, ca premisă necesară pentru aderarea ulterioară la acest parteneriat economic şi politic unic în lume.
Vă mulţumesc!
Senator ADRIAN ŢUŢUIANU
Comentarii recente