În deschiderea Colegiului Prefectural de astăzi, prefectul Ioan Marinescu a ținut să le adreseze un cuvânt personal șefilor de instituții deconcentrate, un mesaj care adună impresiile primelor 6 luni de când a preluat funcția. Mustrător și mobilizator, Ioan Marinescu le-a cerut membrilor Colegiului să nu ignore comunicarea cu instituția Prefectului, astfel încât să fie pus în situația de a afla din alte surse decât din cele oficiale despre evenimente sau informații de competența Prefecturii:
Aș vrea să me refer la unele dezamăgiri pe care le am, pentru că am considerat că, în 6 luni, există un timp material suficient să mă cunoașteți. Și reciproc. De ce sunt dezamăgit? De faptul că, în această sală, încă sunt oameni care nu acordă instituției, nu lui Marinescu, respectul care trebuie. Și v-am mai spus de câteva ori: așa cum, în instituțiile pe care le conduceți, vreți să fiți respectați, așa și această instituție dorește să fie tratată cu respect. De ce spun asta? Încă există o tendință de îmbrobodire, ca să folosesc un termen din popor. Dacă cineva are impresia că, în secolul informației, cel care deține funcția de prefect nu este informat, se înșală. Sunt foarte multe căi de informare, de comunicare, prin care lucrurile se află.
Nu există un sistem perfect, nu există un șef perfect. Și, așa cum eu cred că poate nu sunt cel mai capabil din instituția asta, dar încerc, de pe poziția asta, să-mi fac datoria atât cât pot eu de bine, la fel sunteți și dumneavoastră. Sunt foarte deschis în ceea ce vă spun, în întâlnirile pe care le-am avut în instituții, da sunt foarte deranjat atunci când aflu din presă de evenimente care se întâmplă în județ, să aflu de pe facebook sau din alte surse de informare. Sunt deranjat atunci când unii dintre conducătorii de instituții nu vin personal la Colegiul Prefectural. Nu eu am stabilit această regulă, nu este un moft al meu. Este un mijloc de a ne informa și de a ne vedea stilul de lucru. Și de-asta vă spun că, după 6 luni, eu nu sunt mulțumit.
Nu vă cert, dar sunt mâhnit că, după 6 luni, n-am reușit să mă fac înțeles. Și, în primul rând, mă critic pe mine. Sper ca în următoarele 6 luni sau câte vor mai fi, 6, 16, 26, să înțelegeți că și atunci când vă întreb ceva n-o fac doar de dragul de a vă întreba. Nu vreau să pic în penibil la cei la care raportez și, dacă vă dau impresia că m-ați aburit, e temporar.
Fac un ultim apel la dumneavoastră să încercați să fiți corecți cu mine. Și repet un lucru pe care l-am mai spus: tratați fiecare om care vă intră în birou așa cum vreți și dumneavoastră să fiți tratați.
Onoare muncii!
Comentarii recente